El Niño, cercetătorii și călugării din 1026

Ce spune, de fapt, studiul

Studiul de la care pornește postarea a fost publicat la 27 august 2026 în revista Science, sub titlul „Recent strengthening of eastern Pacific ENSO is unprecedented in the last millennium paleorecord”.

Concluzia nu este că fenomenul din 2026 „are o mie de ani” și nici că oamenii de știință cunosc temperatura exactă a oceanului în fiecare zi din anul 1026.

Cercetătorii au comparat:

• corali formați în perioade preindustriale, de-a lungul ultimului mileniu;
• corali moderni;
• măsurătorile instrumentale din ultimele decenii;
• simulări climatice care includ factori naturali precum erupțiile vulcanice și variațiile activității solare.

Rezultatul principal este că variabilitatea asociată fenomenelor El Niño din ultimele patru decenii este cu aproximativ 37–40% mai intensă decât cea observată în eșantioanele preindustriale. Episoadele recente puternice nu au un echivalent în segmentele analizate din mileniul anterior industrializării. Studiul publicat în Science

Aceasta este o comparație statistică între perioade și niveluri de variabilitate, nu afirmația că fiecare episod actual este mai puternic decât fiecare episod El Niño produs în fiecare an al ultimului mileniu.

Studiul se referă în mod particular la variabilitatea ENSO din estul Pacificului, observabilă foarte bine în coralii din Galápagos. Ca orice reconstrucție paleoclimatică, are limite legate de numărul probelor, localizarea lor și incertitudinea indicatorilor folosiți. Aceste limite sunt discutate în cercetare; ele nu transformă însă analiza în călătorie temporală.

Cum poate un coral să funcționeze ca arhivă climatică

Coralii cresc prin depunerea succesivă a unor straturi de carbonat de calciu. Aceste straturi pot păstra o cronologie comparabilă, într-o anumită măsură, cu inelele unui copac.

Studiul a folosit probe din 13 corali moderni și fosili din Insulele Galápagos. Cercetătorii au analizat în special:

• raportul dintre stronțiu și calciu;
• raportul dintre izotopii oxigenului;
• succesiunea straturilor de creștere.

Compoziția chimică a scheletului coralului se modifică în funcție de temperatura și caracteristicile apei în care s-a format. Prin calibrarea acestor relații cu observații moderne, cercetătorii pot estima variațiile temperaturii oceanului din perioada în care coralul era viu.

Nu rezultă o înregistrare perfectă, echivalentă unui termometru digital. Rezultă o estimare cu marje de incertitudine, care poate fi comparată cu alte probe și cu simulările climatice.

Cercetătorii au selectat secvențe de minimum aproximativ 20 de ani, suficient de lungi pentru a surprinde mai multe oscilații El Niño–La Niña. Concluzia lor nu depinde de existența unei observații scrise în anul 1026, ci de informația fizică păstrată în materialul coralilor. Explicația cercetătorilor de la Universitatea din Arizona

Este aceeași logică prin care știm despre temperaturi, erupții vulcanice sau compoziția atmosferei din perioade anterioare măsurătorilor moderne. Nimeni nu a călătorit în trecut pentru a vedea o erupție preistorică, dar cenușa rămasă în sol și în gheață poate demonstra că aceasta s-a produs.

Este El Niño din 2026 cel mai puternic din ultimul mileniu?

Nu se poate formula încă o concluzie definitivă în acești termeni.

Episodul El Niño din 2026 este real și se intensifică. În septembrie, centrul american de prognoză climatică estima o probabilitate de peste 90% ca acesta să devină foarte puternic și o probabilitate de aproximativ 75% să depășească intensitatea episoadelor din seria instrumentală începută în 1950. Reuters – prognoza din septembrie 2026

Dar o prognoză nu este încă o măsurătoare finală. Fenomenul este în desfășurare și urmează să atingă intensitatea maximă în lunile următoare.

Postarea suprapune două informații diferite:

1. prognoza potrivit căreia episodul 2026–2027 ar putea deveni unul dintre cele mai puternice din seria de măsurători moderne;
2. studiul potrivit căruia variabilitatea El Niño din ultimele patru decenii este neobișnuit de mare în raport cu arhiva coralilor din ultimul mileniu preindustrial.

O serie de titluri de presă a comprimat aceste concluzii în formula spectaculoasă „cel mai mare El Niño dintr-o mie de ani”. Este legitim să criticăm imprecizia unui asemenea titlu. Nu este legitim să prezentăm metoda științifică drept invenția unor experți care pretind că au găsit termometrele călugărilor medievali.

De unde vine numele El Niño

Postarea identifică parțial corect legătura cu Pruncul Iisus, dar inventează explicația privind zăpada din Spania, Mexic și Argentina.

Pescarii de pe coasta Peruului și Ecuadorului observaseră de mult apariția periodică a unui curent de apă mai caldă în apropierea Crăciunului. Acesta afecta cantitatea și distribuția peștilor, având consecințe directe asupra activității lor.

Pentru că apărea în perioada Nașterii Domnului, l-au numit „El Niño”, cu sensul de „Pruncul” sau „Pruncul Iisus”. O consemnare cunoscută a denumirii în literatura geografică datează din 1892, dar observațiile pescarilor sunt mai vechi.

Fenomenul nu a primit acest nume deoarece dispărea zăpada de Crăciun în Spania, Mexic ori Argentina. De altfel, în Argentina Crăciunul se află în plină vară australă, ceea ce face explicația despre absența zăpezii cu atât mai nepotrivită. NOAA – originea denumirii și explicarea fenomenului

Dar La Niña?

El Niño și La Niña sunt cele două faze opuse ale sistemului numit El Niño–Southern Oscillation, prescurtat ENSO.

• În faza El Niño, suprafața oceanului din centrul și estul Pacificului ecuatorial devine mai caldă decât media.
• În faza La Niña, aceeași regiune devine mai rece decât media.
• Între ele există și o fază neutră.

La Niña nu a fost identificată de niște călugări preocupați să inventeze „încălzirea prin răcire”. Denumirea a apărut mult mai târziu, ca formulă simetrică pentru faza opusă lui El Niño. Au mai fost folosiți și termeni precum „anti-El Niño”, însă La Niña s-a impus în limbajul științific și public.

Nu există o teorie climatică potrivit căreia partea „masculină” încălzește, iar partea „feminină” răcește. Sunt pur și simplu două denumiri spaniole pentru fazele caldă și rece ale aceleiași oscilații. NOAA – El Niño și La Niña

Cum poate exista La Niña într-o lume care se încălzește?

Prin același mecanism prin care poate exista o zi rece într-un deceniu mai cald.

Încălzirea globală descrie evoluția temperaturii medii a planetei pe perioade lungi. El Niño și La Niña descriu oscilații naturale, regionale și temporare ale temperaturii și circulației oceanului și atmosferei.

La Niña poate reduce temporar temperatura medie globală în comparație cu un an dominat de El Niño. Aceasta nu înseamnă că planeta a încetat să se încălzească. Comparația relevantă este cu anii și deceniile precedente, nu cu luna imediat anterioară.

În același timp, existența unui episod La Niña nu reprezintă, de una singură, o „probă a încălzirii globale”. Dovezile provin din convergența mai multor indicatori pe termen lung: temperaturile aerului și oceanelor, acumularea căldurii în ocean, topirea ghețarilor, creșterea nivelului mării și modificarea distribuției anotimpurilor și ecosistemelor.

Postarea inventează afirmația că orice răcire este declarată automat dovadă a încălzirii globale, apoi ironizează propria invenție.

Ce legătură a găsit studiul cu încălzirea globală

El Niño este un fenomen natural și exista cu mult înaintea industrializării. Studiul nu susține că oamenii au creat fenomenul.

Întrebarea cercetătorilor a fost alta: încălzirea produsă de acumularea gazelor cu efect de seră modifică intensitatea acestei oscilații naturale?

Analiza coralilor indică o creștere puternică a variabilității în ultimele decenii. Cercetătorii au comparat rezultatele cu simulări climatice care includ factori naturali, precum activitatea vulcanică și variațiile solare. Modelele nu au reprodus, numai prin acești factori naturali, o intensificare comparabilă cu cea observată recent.

Aceasta susține concluzia că încălzirea provocată de activitatea umană amplifică El Niño. Studiul nu poate stabili că fiecare eveniment, fiecare inundație sau fiecare grad suplimentar de temperatură are o singură cauză. El identifică însă o schimbare statistică a intensității sistemului, corelată cu încălzirea globală și dificil de explicat numai prin variabilitatea naturală. Analiza publicată de Nature

Concluzie

Postarea nu demontează studiul, pentru că nu discută ceea ce a făcut studiul.

În locul cercetării reale, construiește o versiune imaginară:

• El Niño devine un singur fenomen vechi de o mie de ani;
• reconstrucțiile paleoclimatice devin măsurători făcute prin călătorie în timp;
• coralii fosili dispar complet din poveste;
• călugării medievali sunt transformați în stații meteorologice;
• o denumire provenită de la pescarii peruani este legată de zăpada din Spania, Mexic și Argentina;
• două faze ale unei oscilații oceanice capătă o semnificație de gen inventată;
• La Niña devine „încălzire prin răcire”, deși nimeni nu o definește astfel.

Există loc pentru precauție: arhivele coralilor sunt estimări, acoperirea temporală și spațială nu este perfectă, iar intensitatea finală a episodului 2026–2027 nu poate fi cunoscută înainte ca acesta să se încheie. Acestea ar fi critici relevante.

Postarea alege însă să ridiculizeze o metodă pe care nu o explică și să prezinte absența termometrelor medievale drept dovadă că trecutul climatic nu poate fi studiat. Este echivalentul climatic al afirmației că dinozaurii nu au existat fiindcă niciun om nu i-a fotografiat.

Din acest motiv, verdictul este Piperat de iei foc.